Rostopasca si beneficiile ei

Descriere: Alte denumiri sunt: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele.


Daca ne gindim la faptul ca rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de "buruiana de cele sfinte" sau "buruieni sfinte", ne putem imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana otravitoare. Aversiunea epocii noastre moderne fata de rostopasca mi-o pot explica doar prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarite toate plantele medicinale valoroase, pentru a indeparta poporul de plantele de leac si a-l indrepta spre leacurile pe baza chimica.

Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Ea infloreste, inceptnd din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa. Rostopasea prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricit ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste.

Planta aceasta este depurativa (deci curata singele) si hematopoetica (deci ajuta la formarea singelui). Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc, in leucemie. Numai ca trebuie sa se bea minimum 2 iitri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune. Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. Aceasta planta medicinaia este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice.

Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul. Este indicate si in tratarea hemoroizilor care dau arsuri in zona anusului, in combaterea intepaturilor si a senzatiei de ..cutite" in timpul urinarii, ca si contra vijiitului la urechi. In toate aceste cazuri se pot bea cite 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici. Acesta este folosit extern contra bolilor de cancer la piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Cataracta si petele pe cornee dispar treptat. Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati. In medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza, in cazul afectiunilor mentionate mai sus, de 2-3 ori zilnic cite 10-15 picaturi in putina apa.

Mod de folosire: Infuzie: 1 lingurita rasa de plante la 1/4 litru de apa - se opareste doar. Sue proaspat: Frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosirea externa). Tinctura: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic. Macerat de vin: Se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.