marți, 9 iunie 2009

Pancreasul: ce nu ati stiut

Pancreasul

Pancreasul fiinţei umane cântăreşte mai puţin de 100 g şi elimină aproximativ 1l de suc pancreatic pe zi, adică aproximativ de 10 ori mai mult decât masa sa. Pancreasul este un organ glandular situat retroperitoneal, transver­sal, la nivelul primelor două vertebre lombare. El are trei părţi: capul, corpul şi coada; capul este înconjurat de potcoava duodenală, iar coada merge până la splină. Pancreasul are două canale excretoare, canalul Wirsung (principal) străbate organul în tot lungul lui şi se deschide în duoden, la ampula lui Vater, unde se uneşte cu coledocul şi canalul Santorini (accesoriu), care porneşte din canalul Wirsung la nivelul corpului şi se deschide în duoden, deasupra ampulei Vater. Raporturile strânse ale canalului Wirsung cu coledocul au o deosebită importanţă în patologie. Din punct de vedere histologic, pancreasul este alcătuit din două părţi: pan­creasul exocrin, constituit din acini legaţi de canalele exterioare, şi pancreasul en­docrin, alcătuit din insulele Langerhans, dispersate în ţesutul glandular.

Cauzele ce duc la tulburări pancreatice sunt: alcoolismul cronic - implicat în special în pancreatita cronică; litiaza biliară, litiaza canalului Wirsung - cauza principală a pancreatitei acute; traumatisme; infecţii virale; hipertrigliceridemia; hipercalcemia; tumorale; congenitale.

Pancreatitele acute sunt afecţiuni edematoase sau necrotice ale pancreasului; cu prognostic variabil în funcţie de forma anatomo-clinică şi care necesită măsuri de terapie intensivă medico-chirurgicală. Simptomatologie: dureri abdominale de intensitate mare, accentuate de ingestia de alimente, care stimulează secreţiile pancreatice, greaţă, vomă, distensie abdominală, steatoree, hipotensemie arterială, oligurie, dispnee. Pancreatita cronică este caracterizată prin leziuni de fibroză interstiţială, distrugerea ireversibilă a pancreasului exocrin şi anomalii ale canalelor pancreatice, cu conservarea relativă a pancreasului endocrin, care poate fi lezat tardiv în evoluţie. Este însoţită, în general, de o scădere ponderală marcată, datorată scăderii secreţiei exocrine a pancreasului, cu scăderea digestiei şi absorbţiei proteinelor, dar în mod special a grăsimilor.

Cancerul. Îmbolnăvirea pancreasului apare în principal de la sistemul de canale. Frecvenţa cancerului pancreasului a crescut ( mai mult la bărbaţi decât la femei ) şi a depăşit rata cancerului stomacal. Nu au fost identificaţi anume factori de risc cu toate că s-a sugerat că cancerul pancreatic apare mai mult printre diabetici şi la persoanele cu pancreatită cronică. Dureri abdominale, deseori radiind spre spate şi scăderea greutăţii sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat în cele mai multe cazuri de tomografia computerizată, de multe ori diagnostic întărit de biopsie. Dacă masa tumoroasă este localizată şi nu a invadat vasele de sânge şi nervii care înconjoară pancreasul, poate fi scoasă prin operaţie.

Pancreasul este un organ din aparatul digestiv şi endocrin care îndeplineşte două funcţii majore: exocrină ( produce sucul pancreatic care conţine enzime digestive) şi endocrină ( produce mulţi hormoni importanţi,incluzând şi insulina).

Topografie şi funcţii

Este o glandă situată sub stomac, de formă alungită, cu o greutate de circa 70 g. Are atât o secreţie externă (exocrină) necesară digestiei, cât şi o secreţie internă (endocrină) necesare în reglajul glicemiei.

Secreţia externă numită şi suc pancreatic, se varsă în intestinul subţire. Acţiunea lui influenţează în special substanţele adipoase. Este bogat în enzime: amilaza (care transformă glucidele în glucoză), maltaza (maltoza, în glucoză), tripsina (care scoate aminoacizii pe rând din protide şi peptide), lipaza (grăsimile cu acizi graşi şi glicerina), carbonaţi şi bicarbonaţi de Na, care dau alcalinitatea sucului pancreatic.

Secreţia internă este insulina, care reglează cantitatea de zahăr din sânge, reţinând surplusul de glucoză sub formă de glicogen, la nivelul ficatului. Lipsa insulinei duce la o boală foarte gravă, numită diabet zaharat. Pancreasul secretă enzime vitale pentru organism. În caz că se consumă multe alimente prelucrate industrial, se solicită dirijarea unui număr mare de enzime în stomac şi intestin. În felul acesta, este compromisă imunitatea, prin scăderea aportului enzimatic al funcţiilor imunitare. Enzimele au multiple roluri: de rupere a alimentelor în bucăţi mai mici; determină lanţul reacţiilor chimice care duc la nutrienţi; sinteza unor substanţe; determină aglomerarea de atomi în molecule etc.

Bolile pancreasului

Când pancreasul este bolnav, acesta devine ca o „bombă atomică” pentru organism. Splina îşi dublează volumul şi doare. La ecografie nu se observă că pancreasul este bolnav. Tumoarea la pancreas este foarte periculoasă deoarece nu prea se vindecă. Bolile pancreasului sunt:

* Pancreatitele acute – cu dureri în epigastru, cu umflarea abdomenului (abdomen acut) datorită inflamaţiei căilor biliare sau alcoolismului. Dacă se blochează motricea intestinală, e necesară operaţia.

Pancreatitele hemoragice, apărute la persoane obeze în urma unui prânz abundent (pot duce la moarte) sau care apar în urma bolilor infecţioase (oreion).

* Pancreatita cronică este provocată de o obstrucţie parţială a canalului Wirsung (calculi, sarcoame), cu fecale albe şi grăsoase, cu resturi nedigerate de carne, cu diaree etc.
* Tumori pancreatice: cancer, sifilis, TBC etc.
* Diabetul zaharat caracterizat prin nepuţinta organismului de a utiliza zahărul (glucidele), ceea ce duce la creşterea zahărului din sânge, care este eliminat prin urină (glicozurie). Rolul principal în metabolismul (întrebuinţarea) glucidelor îl are hormonul pancreasului numit insulină.

Inflamaţia pancreasului, sau pancreatita, este probabil cea mai comună boală a acestui organ. Disfuncţia se poate rezuma la un singur sau mai multe episoade repetate sau poate deveni o boală cronică. Sunt mulţi factori asociaţi pancreatitei, printre care răni directe, anumite droguri, infecţii virale, boli ereditare şi deranjamente congenitale ale unui sistem.

Etiologia şi diagnosticarea bolilor

Deşi cauza imediată a pancreatitei acute nu este întotdeauna clară, pare să implice unul sau mai mulţi dintre următorii factori: presiune crescută într-un canal datorată unei obstrucţii parţiale, pietre la bilă sau edeme; afecţiuni ale canalelor din organe care permit scăparea enzimelor digestive activate în substanţa pancreasului şi în ţesuturile înconjurătoare.
Topografia pancreasului (cu aorta şi vena cavă inferioară)

Suprastimularea mecanismului secretor de producţie a enzimelor în celulă poate duce la energizarea sistemelor de enzime intracelulare, rezultând în conversia proenzimelor în forme active care încep să digere organite celulare. Glanda începe astfel să se autodistrugă. Stricăciuni similare se pot produce în alte organe ale corpului cum ar fi plămânii, rinichii şi vasele de sânge care primesc aceste enzime activate prin sistemul celular. Nu este clar cum proenzima tripsinogenă este transformată în tripsină în celula afectată. Dar este cunoscut faptul că activarea altor proenzime începe din această conversie. Gradul de distrugere al celulei pare să depindă de puterea factorilor cauzativi.

Dureri puternice localizate, abdominale şi de spate, datorate scurgerii de enzime, distrugerea ţesutului şi iritarea nervilor este cel mai des simptom de pancreatită acută. În cazuri grave poate apărea stopul respirator, şocul sau chiar moartea. Gravitatea simptomelor depinde în general de cât de afectat este pancreasul; rata de mortalitate este de aproape 50% în cazurile de pancreatită gravă, dar este mai mică de 5% în cazuri mai puţin grave. Diagnosticul este confirmat de detecţia unui nivel ridicat de enzime pancreatice în sânge şi dacă funcţia celulei este perturbată de procesul inflamator, de niveluri ridicate ale glucozei sanguine. Scanările ultratomografice ale abdomenului superior au arătat un pacreas mărit şi infectat. Dureri puternice, de multe ori urmate de febră, sugerează prezenţa unui pseudochist sau abces provocat de focare de infecţie în pancreas.

Terapie

* Pancreatita acută este tratabilă prin terapie susţinută, cu înlocuirea fluidului şi a sărurilor, prin controlul durerii. În cazuri severe, spălarea ţesuturilor moarte şi a enzimelor aditive din cavitatea abdominală în timpul operaţiilor poate fi benefică. În timpul recuperării postoperatorii, prevenirea unui nou atac este obiectivul principal.

În plus, îndepărtarea pietrelor, oprirea consumului de alcool, scăderea nivelului grăsimilor din sânge printr-o dietă corespunzătoare şi încetarea consumului de droguri pot fi măsuri folositoare. Acolo unde atacuri repetate ale pancreatiei au dus la cicatrici ale venei pancreatice principale, repararea pe cale chirurgicală poate preveni alte atacuri.

* Pancreatita cronică urmează rareori atacurilor pancreatice repetate. Pare a fi o dereglare separată care duce la dopuri mucoase şi la precipitarea sărurilor cu calciu din venele pancreatice mai mici. Urmează pierderea progresivă a ţesutului pancreatic, probabil ca o consecinţă a inflamaţiei continue datorate blocajului venelor. Calcificarea progresivă care în timp duce la formarea de pietre în canalele pancreatice principale a fost atribuită producţiei diminuate de proteine care ţin calciul în soluţii.

Alcoolismul şi anumiţi factori ereditari sunt responsabili pentru aproape toate cazurile de pancreatită cronică întâlnite în ţările vestice. Malnutriţia cronică de proteine este un factor important în ţările subdezvoltate. Dureri abdominale, diabetul şi malabsorbţia intestinală a nutrienţilor dietari sunt simptomele principale ale pancreatitei cronice. Pierderea greutăţii şi deficienţa de vitamine solubile în grăsimi (A, D, E şi K) sunt frecvente. Tratamentul include abstinenţa de la alcool şi ingestia de enzime pancreatice care să controleze malabsorbţia.

* Fibroza chistică a pancreasului este moştenită, dar nu se manifestă decât dacă ambii membri ai unei perechi de cromozomi omologi poartă boala. Principala anormalitate funcţională la aceste persoane pare să fie elaborarea de către glandele mucoase a secreţiei cu concentraţii mari de proteine şi calciu. Acest dezechilibru duce la creşterea vâscozităţii secreţiilor şi la precipitarea mucusului şi a constituenţilor organici din canalele pancreatice. Procesul de înfundare din pancreas duce la o inevitabilă distrugere a ţesuturilor. Un proces similar din sistemul hepatic biliar produce focare de proliferare a infecţiior biliare, o formă de ciroză. La această boală tratamentul constă în înlocuirea pe cale orală a enzimelor pancreatice.

* Cancerul. Îmbolnăvirea pancreasului apare în principal de la sistemul de canale. Frecvenţa cancerului pancreasului a cresut (mai mult la bărbaţi decât la femei) şi a depăşit rata cancerului stomacal.

Nu au fost identificaţi anumiţi factori de risc, cu toate că s-a sugerat că această boală apare mai mult printre diabetici şi la persoanele cu pancreatită cronică. Dureri abdominale, deseori radiind spre spate, şi scăderea în greutate sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat în cele mai multe cazuri de tomografia computerizata, de multe ori diagnostic întărit de biopsie. Nu există tratament eficient, şi mai mult de 90% din pacienţi mor în primul an de la diagnostic. Dacă masa tumorală este localizată şi nu a invadat vasele de sânge şi nervii care înconjoară pancreasul, poate fi scoasă prin operaţie. Radiaţiile şi chimioterapia s-au arătat a fi tratamente promiţătoare ca agenţi terapeutici dacă terapia începe prompt în cursul bolii şi e continuată pentru perioade lungi.

Mugurii de brad si tratamente

Eternitatea verde a bradului e o taina nedezlegata, care arata ca prin trunchiul lui circula seve deosebit de puternice, care ii pot fi si omului de folos.

Cu nume de origine dacica, bradul este pentru romani un arbore sacru, prezent ca simbol in cele mai vechi manifestari ale credintelor si creatiei populare. La fel de veche este si folosirea lui ca leac intr-o multime de boli. Scaldatorile cu cetini de brad erau folosite pentru intarirea celor slabi si a convalescentilor, pentru tamaduirea durerilor de oase si de piept. Rasina intra in compozitia unsorilor folosite contra reumatismului si infectiilor, pentru vindecarea ranilor si arsurilor. Apoi, mireasma bradului era considerata un adevarat elixir in bolile de plamani. Bolnavilor de piept li se recomanda sa mearga seara intr-o padure de brad, atunci cand emanatiile eterice ale coniferelor isi faceau numaidecat efectul. Pe timp de iarna, exista obiceiul ca, la capul bolnavilor de piept, sa se puna ace si cetini de brad, proaspat zdrobite. Primavara, din muguri de brad si miere se facea un sirop cu virtuti tamaduitoare, care era folosit in "suspin" (astm si bronsita astmatiforma) si "hectica" (tuberculoza). Odinioara, cand tamaia era o raritate, fiind folosita numai la bisericile episcopale, in satucurile de munte, era folosita rasina de brad pentru fumigatii. Despre afumarile cu rasina de brad si de pin se spunea ca alunga boala, necazul si toate spiritele rele.

Cateva leacuri cu cetini, rasina si muguri de brad

  • Siropul de ace de brad. De pe ramurile de brad proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic sa se evapore) se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai bine, cu ajutorul unui tocator. Intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga se pune un strat gros de un deget de miere, apoi se adauga un strat subtire si uniform de ace de brad dupa care un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat gros de doua-trei degete de miere, dupa care se inchide borcanul ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara, de la doua la patru saptamani, apoi se scoate si se filtreaza totul, rezultand un sirop extrem de parfumat si cu efecte tamaduitoare deosebite. In vechime, exista obiceiul ca vasul de extractie al siropului sa fie tinut ingropat in pamant, pentru a "trage seva tamaduitoare" a acestuia. Acest sirop se poate face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in lunile decembrie si ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele mai puternice in bolile respiratorii.

  • Rasina si plamadeala de rasina in alcool. Rasina de brad se recolteaza foarte simplu, in orice anotimp, prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate taieturile scoartei (pentru brad, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). In mod normal, ar trebui facut un rezinaj special pe scoarta copacului, dar pe traseele turistice, oamenii au facut, din pacate, prea multe crestaturi pentru a fi suficienta rasina de recoltat. Singura grija pe care trebuie sa o avem este sa nu ranim copacul atunci cand scoatem rasina, care, de altfel, se desprinde relativ usor. Rasina poate fi consumata ca atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu alcool alimentar de minimum 80¡ (altfel rasina nu se dizolva) se adauga trei-patru linguri de rasina de brad, amestecand foarte bine, asa incat ea sa se dizolve perfect. Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.

  • Baile cu cetini de brad. Se pun doua-trei maini de ramuri tinere de brad, cu tot cu ace, tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa la macerat, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea in clocot in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de brad dureaza 15-20 de minute, iar apa trebuie incalzita progresiv, astfel incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe substante active.

  • Alifia din rasina de brad. Cea mai buna alifie din rasina de brad se obtine acasa, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma, din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci, se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund) intr-un vas curat, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune (se gaseste in piata, la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este omogen, se adauga doua-trei linguri de rasina de brad. Se amesteca la foc mic, pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se toarna intr-un borcan. Se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate, de doua-trei ori pe zi.
Afectiunile care raspund la tratamentul cu brad
  • Durerile de gat, amigdalitele, faringitele, esofagitele
    se mesteca si se suge o lingurita de rasina, lasand-o sa alunece cat mai incet pe gat. Tratamentul se face de doua-trei ori pe zi. Se poate face si o gargara cu plamadeala de rasina in alcool.
  • Cancerul la gat - dimineata si seara se suge cate o bucatica de rasina, de marimea unei monede de o suta de lei, dupa care nu se mananca nimic, vreme de o ora. Este un tratament cu rol adjuvant.
  • Infectiile urinare (cistitele) si cele de rinichi (nefritele) - in aceste afectiuni, un tratament intern de cateva zile cu plamadeala in alcool de rasina de brad poate face minuni. Se ia o lingurita de preparat, diluata cu putina apa, de trei-patru ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de plamadeala in alcool de rasina de brad cate o lingurita de tinctura de ienupar. Rezultatul va va uimi.
  • Bronsita, astm, boli pulmonare trenante - se ia de patru, sase ori pe zi cate o lingurita de sirop de ace de brad, preparat dupa metoda indicata mai sus. Suplimentar, se fac bai fierbinti, cu extract de cetini de brad.
Utilizari externe:
  • Arsuri si taieturi usoare - se aplica alifia de rasina pe locul afectat de doua-trei ori pe zi. Daca exista riscul de infectie, atunci se aplica mai intai ca dezinfectant - plamadeala in alcool, de rasina de brad este un antiinfectios si cicatrizant redutabil.
  • Plagi care nu se inchid, luxatii si fracturi care se vindeca greu - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool (reteta saseasca) sau se face un masaj foarte usor, cu alifie de rasina. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de cel putin o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza considerabil. Mesterii populari care "indreapta oasele" recomanda ca, dupa tratament, sa se puna o compresa cu rasina in alcool, la 30 de minute dupa efectuarea tratamentului. Pe plagile care nu se inchid, se pun, de asemenea, comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool, vreme de 30-60 de minute, dupa care se lasa o perioada dubla de timp sa se zvante in aer liber.
  • Hemoroizi - se aplica pe locul afectat, de doua ori pe zi, alifia de rasina, al carei mod de preparare a fost descris mai sus.
  • Reumatism - se trateaza eficient prin bai fierbinti, partiale sau complete, facute in extract de cetini de brad. Imediat dupa baie, bolnavul este uns cu alifie de rasina de brad si i se da sa bea ceai fierbinte de soc cu maghiran.
  • Astenie, convalescenta, dureri musculare - se fac bai generale cu extract de cetini de brad, dupa care se fac si frictionari usoare cu alifie de rasina de brad, pe talpi, pe maini, pe umeri. Un rol tonic foarte bun il are si siropul de ace de brad, administrat intern. Baile cu acest preparat sunt un adjuvant foarte bun si in nevroza cardiaca.
  • Scleroza in placi (adjuvant) - acele proaspete de brad se zdrobesc bine de tot pe o planseta de lemn, cu ajutorul unui tocator, apoi se invelesc in tifon si se aplica pe sira spinarii, vreme de cel putin o ora, asezand deasupra un fular gros, astfel incat sa nu apara senzatia de frig.
  • Probleme legate de glanda tiroida (hiper- si hipotiroidie), inflamatii dureroase ale ganglionilor - se pune o cataplasma cu ace de brad (preparata in modul descris mai sus) pe gat, seara si se tine peste noapte. Pe ganglionii inflamati se pune, de asemenea, o cataplasma cu ace de brad.

luni, 1 iunie 2009

Cura de slabire cu ceai de menta

Menta e cunoscuta prin calitatile sale deosebite, utile in profilaxia si terapia naturista a bolilor digestive, respiratorii si circulatorii

Cercetatorii italieni au descoperit ca, in urma fierberii frunzelor de menta, se elibereaza peste 12 compusi chimici instabili volatili, care inhiba centrii agresivitatii. Acest efect s-a dovedit mult mai puternic in anotimpul rece, cand mucoasele duodenala si nazala permit o absorbtie mai rapida a compusilor respectivi.

Actiunea mentolilor
Dupa ce ajung rapid in sange, prin mucoasa nazala si bucala, mentolii intra in lichidul cefalorahidian care hraneste creierul. O mare parte din moleculele eterice ajung in zonele unde se prelucreaza impulsurile nervoase instinctive si determina blocarea partiala si foarte selectiva a celulelor responsabile de reactii agresive. Tensiunea psihica nu dispare, insa este redirectionata, in special catre supapa descarcarii sexuale. Altfel spus, eterii mentolati transforma tensiunea agresiva pur instinctiva in dorinta sexuala. In acest fel s-a explicat, in proportie de peste 90%, efectul afrodisiac al ceaiului de menta, care era pus pe seama influentei asupra sistemului circulator si respirator.

Minimum 12 zile
Desi efectul mentolilor asupra centrilor agresivitatii este direct si imediat, pentru a obtine o eficienta maxima este nevoie de o cura de minimum 12 zile. Felul in care trebuie urmata aceasta cura depinde in mare parte de varsta, de sex si de tipologia emotionala.

Copii intre 6 si 12 ani
Dimineata: nu trebuie sa se bea ceai de menta si niciun fel de lichid foarte fierbinte. Incearca sa-l convingi pe copil sa inhaleze timp de 20-30 secunde aburii fierbinti de ceai de menta. Ai grija ca dupa aceea sa nu iasa imediat in aer rece si nici sa nu aiba contacte cu alti aerosoli, cum ar fi cei de cafea sau de la alte ceaiuri
Pranz: inainte de masa, sa beau 100 ml ceai de menta rece (putin sub temperatura camerei)
Seara: imediat dupa cina se beau 150 ml de ceai de menta fierbinte, urmat de cel putin 20 de minute de pauza alimentara.

Adolescenti
Fete: 100 ml ceai de menta rece dupa micul dejun si 70 ml ceai de menta rece dupa masa de pranz
Baieti: dimineata, 100 ml ceai de menta rece, inainte si dupa micul dejun. La pranz se recomanda 70-80 ml ceai de menta mai concentrat, la 10-12 minute dupa masa.
Pentru a-i convinge pe adolescenti de necesitatea acestui medicament, explica-le, in "parantezei aparent neimportante, ca scade agresivitatea in gestica si mimica, deci ii face mai placuti pentru sexul opus. Nu este doar un truc, ci si un adevar incontestabil.

Femei 22-35 de ani
Dimineata: bea 150 ml ceai de menta concentrat (cu o culoare verde inchis), fierbinte, foarte putin indulcit, la 10-12 minute dupa micul dejun. Inhaleaza aburii fierbinti, pastrand cana cu ceai cat mai aproape de tine
Pranz: inainte si dupa masa bea 100 ml ceai de menta concentrat si, daca se poate, neindulcit
Seara: cu o jumatate de ora inainte de culcare, dar dupa 20 de minute de la cina, bea 150 ml ceai de menta rece, neindulcit.

Barbati 22-35 de ani
Dimineata si la pranz: se beau cate 150 ml ceai de menta, foarte fierbinte, la 5-10 minute dupa masa
Seara: 50 ml ceai rece de menta cu 20 de minute inainte de culcare.
Foarte important! Excesul consumului de bauturi alcoolizate cu doua ore inainte de culcare poate anula efectul ceaiului de menta sau chiar poate creste agresivitatea.

Femei 36-45 de ani
Dimineata: bea 100 ml ceai de menta fierbinte, la limita suportabilului, in timpul mesei de dimineata
Pranz: bea 50 ml ceai de menta dintr-o singura inghititura, cu 1-2 minute inainte de masa. La 15 minute dupa masa se recomanda 50 ml ceai de menta fierbinte, bine acrit cu suc de citrice, mai putin grapefruit
Seara: cu 30 de minute inainte de culcare bea un ceai combinat de menta cu tei (reduce atat tensiunea agresiva, cat si pe cea sexuala, impiedica aparitia cosmarurilor).

Barbati 36-45 de ani
Dimineata: 150 ml ceai de menta caldut in timpul micului dejun. Inhalarea aburilor fierbinti imediat dupa masa de dimineata poate avea un efect foarte intens in special in zilele foarte reci
Pranz si cina: se beau cate 100 ml ceai de menta combinat cu ceai de tei. Atentie, consumul a peste 100 ml tarie de peste 30° imediat dupa ceaiul de menta ii poate anula efectul antiagresiv, iar peste 200 ml de tarie, in primele 10 minute dupa consumul de ceai de menta si tei, poate creste semnificativ tensiunea agresiva.

Urzica o planta miraculoasa


Descriere: Un medic a aratat odata intr-un discurs la radio ca urzica - numita si urzica-creata, urzica- mare sau urzica-de-padure - este una dintre cele mai bune plante de leac pe care le avem. Deci daca oamenii ar sti ce efect tamaduitor are, n-ar mai cultiva decat urzici. Din pacate sint foarte putini cet care cunosc acest lucru. Urzica este curativa incepind de la radacina, continuind cu tulpina si frunzele si terminind cu florile. Inca din antichitate se bucura de multa apreciere.


Mina in mina cu bolile renale merg adesea durerile puternice de cap. Eczemele, avind de cele mai multe ori o cauza interna, trebuie tratate din interior cu plante care curata singele. Urzica este cea mai buna planta de leac depurativa si hematopoetica. Avind si o influenta pozitiva asupra pancreasului, ceaiul de urzici scade nivelul glicemiei (al zaharului din singe). El vindeca si bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica avind in aceiasi timp si efect usor laxativ, este recomandabil mai cu seama pentru o cura de primavara.

Se beau dimineata pe stomacul gol 1 ceasca, 1/2 ora inainte de micul dejun si 1-2 cesti pe parcursul zilei, inghititura cu inghititura. Si ceaiul dinaintea micului dejun trebuie baut in inghitituri mici, pentru a-i mari efectul. Dupa o astfel de cura de ceai va veti simti extraordinar de bine si veti avea un tonus foarte bn. Ceaiul se bea fara zahar. Cei sensibili pot insa adauga ceva musetel sau mentai pentru imbunatatirea gustului.

In medicina populara, cura cu ceaiul de urzici este propusa pe o durata de mai multe saptamini in afectiunile hepatice, biliare si splenice (chiar in cazui tumoril la splina), la secretii abundente ale stomacului si aparatului respirator, la crampele si ulcerele stomacale, la ulcerele intestinale si bolile de piept.

Pentru a mentine valo-roasele substante active, ceaiul se prepara doar prin oparire. Ca mijloc profilactic insa, se bea o singura ceasca cu ceai de urzici zilnic, tot timpul anului. Este de mare ajutor si in viroze si infectii bacteriene. De la o anumita virsta incolo se diminueaza cantitatea de fier din organism. Apar de aceea stari de oboseala, chiar epuizare, omul se simte batrin si cu mai putina putere de munca. In acest caz, urzica proaspata care contine fier, poate fi folosita cu mare succes. Ea ne ajuta sa depasim acest punct critic. Dupa o cura de urzici ne simtim, relativ repede, mai bine din punct de vedere fizic, energia si puterea de munca ne revin, renastem si inflorim vizibil.

In hidropizii, urzica ajuta prin extragerea puternica a apei din tesuturi si cavitatile naturale ale corpului. Datorita substantelor sale active hematopoetice, este de folos si in cloroze, anemii si alte boli grave ale singelui. Asociata cu alte plante medicinale, urzica este folosita cu succes si contra leucermei (a se vedea articolul despre ..Leucemie"). Celor ce sufera de orice fel de alergie (si guturaiul de fin intra aici), le recomand sa bea ceai de urzici o perioada mai indelungata. Urzica anihileaza predispozitia la raceli si combate afectiunile artritice si reumatice.

Foarte binefacatoare pentru orice par este tinctura de urzica, pe care ne-o putem face singuri din radacini de urzici scoase din pamint primavara sau toamna. Efectul este evident: pielea capului nu are matreata; parul este des si matasos, cu un luciu frumos. Urzica ajuta excelent si in arterita. Multi oameni suferind de aceasta boala ar putea sa scape de o amputare de picior daca ar face la timp bai de picioare cu radacini de urzici. Orice spasm, indiferent de unde provine, induce tulburari ale irigatiei sangvine In aceasta situatie se recomanda spalaturile si baile cu infuzie de urzici. Acelasi lucru este valabil si in cazul special al stenozei mitrale. Se apleaca bustul deasupra cazii, se spala regiunea inimii cu infuzie calduta de urzici, masind usor in acelasi timp.

Folositi si dumneavoastra urzicile proaspete, tinere, in special primavara, si faceti cu ele o cura depurativa ! Va veti minuna de efectul lor binefacator. Este adevarat ca aici nu este suficienta o ceasca pe zi, ci, in bolile grave, trebuie sa se bea minimum 2 litri in timpul zilei, in inghitituri mici. In viata lor traita rapid, oamenii trec pe linga ea nepasator, preferind sa recurga la calmante si sedative, care sunt luate excesiv. Dar adesea nu pot ajuta in mod real decit bunele noastre plante de leac, cazute din pacate in uitare.

Inca un sfat bun: Incepeti chiar astazi o cura de urzici. Planta uscata o gasiti in orice magazin specializat. Invitati plantele noastre medicinale iar in casa! Echipati-va primavara cu foarfece si manusi si iesiti la aer liber, in natura! Este o mare placere sa culegi urzicile singur, sub cerul liber! Cu cit sunt utilizate mai proaspete, cu atit mai mare este, conform experientei, reusita curativa. Ginditi-va atunci si la o provizie pentru iarna, in vederea careia ar fi cel mai bine sa culegeti urzicile de luna mai. Bucurati-va sa puteti face astfel singuri ceva in folosul sanatatii dumneavoastra!
Pe de alta parte, exista azi unii agricultori care stropesc cu diferite solutii pentru stirpirea buruienilor urzicile care cresc pe margini curate, inverzite de paduri si cimpii, departe de sosele si alte medii poluante. Otravurile nocive pentru om ajung deci pina in colturile neatinse ale padurilor. Nici nu se gindesc aceste persoane ca distrug astfel, simultan, pasari si insecte. Multi tarani nu-si mai gasesc timp pentru a cosi urzicile cu secera.

Mod de folosire: Infuzie: A se folosi 1 lingurita (cu virf) la 1/4 litru de apa; a se opari doar si a se lasa sa "traga" putin. Tinctura de urzica: Radacinile, scoase din pamint primavara sau toamna, sunt spalate cu o perie si taiate marunt. Se umple cu ele o sticla pina la git. Se toarna deasupra rachiu de secara de 38-40% si se lasa sa stea 14 zile la loc calduros. Bai de picioare: Cite 2 miini pline de radacini bine spalate si periate si de urzici proaspete (tulpina si flori) se lasa peste noapte in 5 litri apa si se incalzesc a doua zi pina dau in clocot. Se introduc picioarele in baia facuta cit de fierbinte se suporta si se tin 10 minute. Urzicile ramin in apa in timpul baii. Aceasta baie de picioare poate fi folosita inca de 2-3 ori, daca este reincalzita. Spalat pe cap: De 4-5 ori cite 2 miini pline cu urzici proaspete sau uscate se pun intr-o oala de 5 litri cu apa rece si se incalzesc incet, pe foc mic, pina la fierbere. Se trage oala deoparte si se lasa sa stea 5 minute. Daca se folosesc radacini de urzici, se pun 2 miini pline de radacini sa stea peste noapte in apa rece, se incalzeste totul a doua zi pina da in clocot si se lasa sa stea 10 minute. Pentru spalatul pe cap ar trebui intrebuintat in acest caz sapun medicinal.

Rostopasca si beneficiile ei

Descriere: Alte denumiri sunt: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele.


Daca ne gindim la faptul ca rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de "buruiana de cele sfinte" sau "buruieni sfinte", ne putem imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana otravitoare. Aversiunea epocii noastre moderne fata de rostopasca mi-o pot explica doar prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarite toate plantele medicinale valoroase, pentru a indeparta poporul de plantele de leac si a-l indrepta spre leacurile pe baza chimica.

Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Ea infloreste, inceptnd din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa. Rostopasea prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricit ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste.

Planta aceasta este depurativa (deci curata singele) si hematopoetica (deci ajuta la formarea singelui). Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc, in leucemie. Numai ca trebuie sa se bea minimum 2 iitri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune. Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului. Aceasta planta medicinaia este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice.

Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul. Este indicate si in tratarea hemoroizilor care dau arsuri in zona anusului, in combaterea intepaturilor si a senzatiei de ..cutite" in timpul urinarii, ca si contra vijiitului la urechi. In toate aceste cazuri se pot bea cite 2-3 cesti cu ceai (care nu se prepara prin fierbere, ci doar prin oparire) pe parcursul zilei, in inghitituri mici. Acesta este folosit extern contra bolilor de cancer la piele, contra bataturilor, a verucilor (negilor) si a eczemelor care nu vor sa se vindece. Cataracta si petele pe cornee dispar treptat. Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei si a dezlipirii de retina. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se comunica totusi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slaba si in mod preventiv pentru ochii sanatosi dar suprasolicitati. In medicina homeopatica se prepara din aceasta planta o tinctura din care se administreaza, in cazul afectiunilor mentionate mai sus, de 2-3 ori zilnic cite 10-15 picaturi in putina apa.

Mod de folosire: Infuzie: 1 lingurita rasa de plante la 1/4 litru de apa - se opareste doar. Sue proaspat: Frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosirea externa). Tinctura: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic. Macerat de vin: Se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.

Ceaiul de Musetel si efectele lui

Alte denumiri: mamorita, maraiul-ciinelui, matricea, moruna, musete-de-cimp, roman, romanita, romasca.
Creste pe ogoare, soluri argiloase, cimpii, luminisuri, costise, pe lanuri de cereale, cimpuri de porumb, trifoi, cartofi si sfecla.

Valorosul nostru musetel este izgonit tot mai mult din cauza folosirii excesive a ingrasamintelor chimice si a combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogate in zapada si primaveri cu multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptaculul este, spre deosebire de al musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromat si placut. Nu cred ca este necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atit de cunoscute. Capitulele florale terminale se colecteaza din mai pina in august, de preferat in orele amiezii.

Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un „leac universal”, mai ales pentru copiii mici. Pruncilor li se poate da ceai de musetel la orice indispozitie, mai laes contra crampelor si a durerilor abdominale (colici). El ajuta si in balonari, diaree, eruptii, dureri de stomac si secretii stomacale abundente, tulburari menstruale (cum ar fi amenoreea) si alte afectiuni ale organelor pelviene, in insomnii, epididimita, febra, dureri de pe urma ranilor si dureri de dinti. Musetelul are efect sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor.

Extern, musetelul se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivie si alte inflamatii ale ochilor, in eruptii cutanate care provoaca mincarimi sau supuratii, ca gargara in dureri de dintit, precum si in spalarea ranilor. Cind avem suparari, ar fi bine sa bem de fiecare data cite o ceasca cu infuzie de mustel; ne-am linisti inainte ca inima sa ne fie afectata. Foarte indicata este o perna uscata cu musetel, aplicata calda local. Baile si spalaturile cu musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra intregului sistem nervos. Dupa boli grele sau stari de epuizare va veti simti curind mai bine si linistiti sufleteste. In ingrijirea dumneavostra cosmetica sa nu uitati musetelul. Daca faceti saptaminal o baie a fetei cu infuzie de musetel, veti vedea cum tenul dumneavoastra inloreste si culoarea fetei se imporspateaza.

Si in ingrijirea parului ar trebui sa folositi infuzia de musetel, mai ales daca aveti parul blond. Spalindu-va astfel pe cap, parul va va deveni mai vaporos si va capata un luciu frumos. Musetelul usureaza scaunul fara a avea efectul laxativ si este astfel indicat indirect in tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi tratati extern cu alifie de musetel. Aceasta pomada poate fi folosita si pentru vindecarea ranilor. Guturailul si sinuzita se amelioreaza repede daca se inhaleaza vapori de musetel. Dupa un astfel de tratament trebuie stat, bineinteles, la caldura.

Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate ca frectie contra nevralgiilor si a reumatismului articular. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale de a scade febra, drept floarea zeului soare. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater” = mama, deoarece musetelul este utilizate in bolile mamelor si ale femeilor in general!

In vechile carti despre plante medicinale se poate citi ca uleiul de musetel alunga oboseala membrelor, iar musetelul fiert in apa si aplicat pe vezica bolnava calmeaza durerile.

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu vrad) de flori de musetel cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: pentru baile in cada se iau de 2 ori cite 2 miini pline, pentru baile fetei si spalatul parului cite 1 pumn plin de flori de musetel; cantitatea respectiva sa opareste si se lasa sa „traga” -comprese: 1 litru de lapte in clocot este turnat peste 1 lingura (cu virf) de musetel, se lasa sa stea putin, se strecoara si se fac comprese calde. -aburi de musetel: 1 lingura (cu vief) de musetel este oparita cu 1 litru de apa in clocot. Vaporii se inhaleaza stind cu capul sub un prosop. -perna de plante: se umple un saculet de pinza de in cu flori uscate de musetel si se insaileaza. Se inalzeste bine intr-o tiagie uscate si se aplica local. -ulei de musetel: se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! -alifie de musetel: 200 grame de grasime de porc se infierbinta ca pentru a frige ceva si se adauga 2 miini de flori proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se acopera si se pune totul peste noapte inrt-o incapere racoroasa. A doua zi se incalzeste inca o data usor si se stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Din experienta a reiesit ca cel mai bine se procedeaza astfel: Se pune o bucatica de pinza de in intr-o sista, aceasta se fixeaza peste un vas cu cioc si se stoarce. Pasta alifioasa este amestecata apoi uniform, dupa care se toarna in borcane curate.

Administrarea interna ajuta la: amigdalite, catar cronic respirator, faringite, astm alergic; colici, tulburari digestive insotite de balonare (gastrita, colita), dureri de stomac, spasme intestinale, stari dispeptice, diaree, ulcer; greturi in timpul sarcinii, iritabilitate premenstruala, menstre dureroase, tulburari menstruale, dezechilibre hormonale la pubertate; insomnii (adjuvant), iritabilitate nervoasa, stress, dureri de cap, cosmaruri, cistite purulente (ca analgezic), inflamatii de diverse etiologii, reactii alergice in general.

Administrarea externa ajuta la: afectiuni ale cailor respiratorii superioare si ale sinusurilor (inhalatii), astm alergic (inhalatii); stari iritative ale intestinului gros (clisme); conjuctivite si alte inflamatii ale ochilor (comprese si spalaturi), dureri de ochi, ingrijirea tenului si a parului, pete, iritatii cutanate; prurit vulvar, eruptii cutanate care provoaca mancarimi sau supuratii.

Leacuri babesti pentru menstruatie

Exista o serie de tratamente naturiste foarte eficiente care se recomanda pentru afectiunile legate de menstruatie. Dintre acestea, am retinut:

Sucurile de legume


  • morcov + sfecla + spanac;
  • morcov + patrunjel/ridichi
  • morcov + mere
  • morcov + telina + spanac
  • patrunjel + morcov + sfecla + castraveti

Suc combinat
  • morcovi (300 g)
  • spanac (100 g)
  • patrunjel (50 g)
  • sfecla rosie (100 g)
  • castraveti (100 g)
  • telina (50 g)
  • ceai de papadie
  • mar
  • apa minerala
  • miere
Ceaiuri:
  • Decoct de patrunjel
  • Ceai de cretisoara + coada soricelului
  • Ceai de traista-ciobanului (pentru hemoragii)
  • Ceai de musetel

Un amestec din

  • radacini de valeriana (50 g)
  • coada soricelului (25 g)
  • lichen de piatra (25 g)
  • flori de amica (25 g)
  • roinita (25 g)
  • salvie (25 g)

Nota: pentru un efect maxim curele vor fi incepute cu o saptamana inainte de venirea ciclului si se vor repeta de cate ori este nevoie.

Alimente

Vor fi introduse in cantitati cat mai mari in alimentatie:
  • mararul
  • patrunjelul
  • pastarnacul
  • anason

Sindromul pre-menstrual, ciclul neregulat sau dureros si multe alte probleme ce pornesc de la buna functionare a aparatului reproducator ne pot da viata peste cap. Este extrem de neplacut sa fii pur si simplu "scoasa din circuit" pentru cateva zile.

Remediile naturiste merita incercate pentru ca sunt eficiente, accesibile si nu ridica niciun risc!

Multa sanatate!